Acest blog este destinat specialiștilor și non-specialiștilor care sunt interesați de evoluția psihoterapiei zilelor noastre. Deoarece scopul nostru este să promovăm cât mai multe intervenții eficiente în psihoterapie, am ales să utilizăm termenul de psihoterapie integrativă ca etichetă non-părtinitoare.
Există numeroase căi spre psihoterapiile integrative; multe drumuri duc la o Romă integrativă. Cele mai populare patru astfel de direcţii sunt eclectismul tehnic, integrarea teoretică, factorii comuni şi integrarea asimilativă. Cercetările arată că fiecare dintre acestea este preferată de un număr considerabil de eclectici şi integrativişti auto-proclamaţi. Toate cele patru direcţii sunt caracterizate de o dorinţă de a creşte eficacitatea şi aplicabilitatea terapeutică; toate depăşesc graniţele unei abordări singulare; dar toate sunt de asemenea distincte şi se concentrează asupra unor niveluri diferite din cadrul procesului pacient–terapie.
În ziua de azi este recunoscut faptul că aplicarea unor tratamente psihosociale identice tuturor pacienţilor este neadecvată şi probabil imposibilă. Oameni diferiţi au nevoie de lucruri diferite. Eficacitatea şi aplicabilitatea psihoterapiei vor fi crescute prin adaptarea acesteia la nevoile unice ale clientului, nu prin impunerea unor metode procustiene asupra unor consumatori ignoranţi de servicii psihologice.
Toate acestea fiind descrise vă dorim lectură plăcută și vă mai așteptăm pe acest blog.
Activarea comportamentală este o formă structurată de tratament în depresie, având scopul de a activa clienţii prin modalităţi specifice care vor duce la o creştere a experienţelor cu funcţie de întărire în viaţa acestora (Martell et al., 2010). Toate tehnicile de activarea comportamentală respectă principiile de bază ale creşterii activării şi a angajamentului pentru viaţă. Dar, activarea comportamentală ţinteşte, de asemenea, şi comportamentele de evadare şi evitare. Intervenţia la nivel comportamental se bazează pe premisa că problemele unui individ vulnerabil reduc abilitatea acestuia de a experienţia întăriri pozitive din partea contextului, dezvoltând în timp simptomatologia şi patternul comportamental caracteristic criteriilor de diagnosticare pentru depresiei. În raport cu alienarea depresiei, activarea comportamentală solicită din partea clientului un angajament de implicare într-o serie de comportamente care abia după aplicare vor genera plăcere şi productivitate. Sesiunile de activarea comportamentală sunt orientate pe acţiune şi centrate pe rezolvarea de probleme. În fapt, schimbare reală se produce în afara cabinetului psihoterapeutic.
