Etichete
Am intrat în luna noiembrie, mai avem puţin până la sărbatoarea Sfântului Nicolae, a Crăciunului şi apoi a intrării în noul an. Momente frumoase şi mult aşteptate, dar adesea bogate în stres atât pentru cuplu cât şi pentru viaţa de familie. Şcoala copiilor care este deasemenea o eternă provocare, iar temele adiacente şi şedinţele cu părinţii nici ele nu sunt lipsite de stres. Cuplurile luptă acum mai intens decât în lunile de vară. Adesea, lipsa abilităţilor de colaborare eficientă este mai mult decât evidentă. Probabil unele cupluri vor alege să consulte un specialist în timp ce alţi parteneri decid să mai aştepte.
De cele mai multe ori cuplurile aşteaptă până în momentul în care problemele se cronicizează. Situaţia financiară critică a zilelor noastre este un alt factor care prelungeşte amânarea din partea cuplurilor. Ca rezultat adesea, noi, terapeuţii de cuplu întâlnim în primele şedinţe parteneri care resimt un nivel crescut al stresului şi luptă cu înverşunare unul împotriva celuilalt. Ceea ce face ca aceste cupluri să răspundă mai greu tratamentului psihoterapeutic este lipsa motivaţiei şi a angajamentului pentru schimbarea personală. Ajunşi în cabinetul terapeutului adesea doresc să pară lipsiţi de vulnerabilitate şi transparenţă. Şi deschiderea este adesea mai scăzută decât în terapia individuală. Acest obstacol iniţial face ca terapia de cuplu să conţină o varietate de provocări.
În psihoterapia individuală putem întreba “Care este motivul pentru care va aflaţi aici?” Dar dacă adresăm această întrebare cuplurilor “inundate” de stres prima şedinţă devine un câmp al luptelor. Acuzaţiile şi reproşurile sunt greu de oprit. În astfel de situaţii dacă terapeutul nu intervine cât mai repede conflictul va escalada iar şedinţa se va transforma într-un morman de frustrări şi nemulţumiri atât pentru parteneri cât şi pentru terapeut.
Astfel, în timp ce gestionează terapeutic situaţia este util dacă psihoterapeutul găseşte răspunsuri la următoarele întrebari:
y În ce stadiu al dezvoltării se află cuplul?
y Care este stilul de ataşament al fiecărui partener?
y Care este patternul negativ repetat de cuplu?
y Care sunt informaţiile relevante din istoricul personal de viaţă care facilitează re-crearea problemelor?
y Sunt pregătiţi partenerii pentru a conştientiza propria contribuţie la menţinerea problemei?
y Cum îşi gestionează fiecare partener anxietatea?
y Care sunt resursele cuplului?
Şi chiar dacă avem răspunsurile la aceste întrebări găsim oare modalitatea optimă pentru a-i ajuta pe partenerii cuplului să înţeleagă punctul în care s-au blocat şi să-i stimulăm pentru a participa activ la terapie? Dacă nu facilităm crearea motivaţiei ne pândeşte riscul ca partenerii să renunţe la terapie.
Acestea sunt câteva gânduri care ne stârnesc dorinţa şi pofta de a studia literatura de specialitate şi a alege să fim şi mai responsabili pentru munca noastră.
Psih. Gyorgy GASPAR
