Etichete

, , , ,

Psihoterapia de familie deșii are o istorie relativ scurtă (50 de ani) a câștigat foarte mult teren și putem afirma că în secolul XXI este o formă de intervenție practicată  în toate abordările terapeutice semnificative. Strategii și programe de intervenție la nivel de familie regăsim în: terapiile psiho – dinamice; terapiile umaniste; terapiile cognitive; terapiile comportamentale; terapiile integrative și multi- modale.

Indiferent de abordarea pe care o utilizam in munca terapeutica cu familiile exista anumite elemente cheie care sunt aceleași  și care se regăsesc și în abordarea integrativă:

  • Familia funcționează ca un sistem  în care valoare întregului este mai mare decât suma părților;
  • Părțile individuale ale sistemului pot fi înțeles doar dacă analizăm întreg sistemul. Dacă vrem sa analizăm un comportament este important să înțelegem contextul în care acesta apare;
  • Gândirea tradițională de  tip linear (cauza-efect) este înlocuită cu noțiunea de circularitate;
  • Schimbarea unui singur individ din sistem determină implicit schimbări și la nivelul celorlalți membrii ai familiei (mergând pe premisa că membrii unei familii se influențează simultan și reciproc);
  • Sistemul are o tendință de a căuta homeostazia – echilibrul. Aceasta tendință asigură menținerea stabilității și uneori împiedică schimbarea;
  • Când familia nu este în echilibru mecanismul de feedback încearcă să readucă familia într-o balanță;
  • Metodele de reasigurare a echilibrului pot să fie problematice – să reprezinte problema în sine;
  • Intervenția la nivel de familie vizează mai degrabă toate relațiile de la nivelul sistemului familial, decât relația unui singur membru cu familia.

Psihoterapia Integrativă de Familie promovată de către IRPI sa dezvoltat din teoriile sistemice, teoriile curentului relație-obiect, teoriile psihodramatice, teoria contextuală și teoriile  abordării cognitiv-comportamentale.

Atunci când facem evaluarea sau intervenția integrativă avem în vedere cele patru elemente care asigură calitatea actului terapeutic: resursele și punctele forte ale clientului (familiei) (40%), relația terapeutică (30%), tehnică care reprezintă 15% și efectul placebo sau speranța recuperării 15%.


dr. Emoke TARJAN, psih. Gyorgy GASPAR

Reclame